vineri, 27 martie 2009

De la sine!

Ieri pe la amiaza, citeam, probabil cocotata pe undeva cand, batranelul care isi mai face cumparaturile in creierasul meu ma intreaba cu nota serioasa in glas "Denisa tata, ce naiba se intampla cu lumea asta?".
M-a pus serios pe ganduri; hai sa radem cu pofta cand ne uitam in oglinda, nu avem nici un motiv sa ne luam in serios.De ce sa nu mancam pe o banca in parc in timp ce povestim cu pasiune prietenilor de utlimul film vazut la unul din cinematografele vechi ramase in picioare.Hai sa lasam pozele cu lenjeria dantelata si sa ne bucuram de spontaneitate, sa traim momentul, peste 80 de ani cand ne vom tine ochelarii cu leucoplast pe nas sa nu se dezmembreze, sa ne aducem aminte si sa murim fericiti in mijlocul unui hohot de ras pe seama vremurilor apuse.
Putem intra intamplator in galerii de arta doar sa ne delectam ochii pentru o ora.
Libertatea nu e un drept ori un premiu....este o stare de fapt.

miercuri, 25 martie 2009

Eu de mana cu...mine

Stiti cum e atunci cand te trezesti, te gandesti la ziua ce urmeaza si o vizualizezi ca pe o zana cu buzele rosii,parul balai si haine in stilul irezistibil parizian.
Nesul si dusul te revigoreaza, muzica are un efect inviorator si totul merge ca balamaua de la usa bunicii, proaspat unsa cu ulei.
Intri in lift, tragi o privire si un zambet spre oglinda si te gandesti "Azi chiar arat bine".Cainii sunt mai nepasatori de trecerea ta ca niciodata, iar drumul spre liceu este o splendoare.
Aici...sunt de ajuns 2 cuvinte ca zana ta sa se dezmembreze, zambetul ii cade si ramane pe podea, parul ii sboara ca puful papadiei, iar hainele dispar in neant.Ramai cu o silueta lipsita de expresivitate care sta lipita, probabil cu lipiciul pe de vremuri care mirosea ingrozitor, insa era eficient, de spatele tau.
Cineva intreaba "Esti suparat(a)?", moment in care mintea zboara spre o multitudine de raspunsuri si intr-un sfarsit apoteotic reusesti sa balmajesti ceva de note sau absente, dupa care te intrebi"Poftim??Mie nu imi pasa de astea!".Insa ca masinuta teleghidata de un copil de trei ani, o iei la vale trosnindu-ti capul de toate gardurile pana ajungi unde trebuie....acasa.
In pat, cu geamul deschis si toti muschii relaxati inchizi ochii si te gandesti la o ploaie de vara cu soare si parca, parca in coltul gurii apare conturul unui zambet.Pentru ca nimic nu e mai mangaietor decat un moment de liniste cu propria persoana...

marți, 17 martie 2009

Reverie

Am o nevoie animalica de liniste si simplitate in ultimul timp.Vreau sa ma bucur de minute,sa nu mai mai plang de amaraciune cand vad un apus pentru ca s-a terminat ziua, ci sa zambesc pentru ca vine noaptea.Voi invata sa fiu atenta la tot ce nu ma interesa in trecut,nu voi mai urla inconsistentul ci voi sopti esenta.
Vorbind de liniste si pace ma visez pe o insula pustie, intr-o noapte sufocant de calda, imbracata numai cu o pereche de bikini negri, zacand undeva pe mal cu spatele gadilat de nisip si picioarele scaldate in apa calduta.Cu parul murdar,fara muzica, insa fredonand fara sa ma mai intereseze daca aude sau nu cineva.
Si in visul meu pe cer stelele sunt domnite imbracate in hainele epocilor trecute care danseaza mirific pe Bolero si nelipsitii domni, fiecare in frac sau poate in costum.Danseaza elegant si isi soptesc iubirea intr-un mod simplu, dar privirile…..ele ma fac sa ma ghemotocesc de durere alungandu-mi sentimentul de siguranta,incep sa ma scufund in mare si apa aduce vechile frustrari.
S-a dus visul,a ramas tavanul care poate fi o alternativa destul de tentanta in momentul de fata.Ma asculta,totusi vad si la el doi ochi care ma privesc dubios, probabil intrebandu-se daca am inebunit si asa e,sunt nebuna dupa vantul ce imi racoreste obrajii fierbinti,dupa salteaua moale care ma primeste in fiecare seara,dupa oameni care imi indulcesc dimineata si…dupa el…..dupa visul meu…..care tot asteapta sa fie o realitate mai splendida decat orice fantezie.

duminică, 1 martie 2009

El...

Discut atata despre "baiatul meu perfect" oricine ar fi el si oriunde ar fi.Si scotand acum capul pe geam, ascultand zumzetul linistii, inchid ochii si mi-l imaginez:
Cel pe care il tin de mana vineri seara cand ies de la liceu.
Cel cu care merg la film pe canapeaua tocita din sufragerie.
Cel care ma invata sa merg pe bicicleta.
Cel care ma suna la 2 dimineata pentru ca stie ca nu dorm.
Cel care nu stie chimie dar ne chinuim impreuna la ea.(nu e nici o probl daca stie)
Cel cu care voi rade de mine, de el, fara sa imi mai fie rusine.
Cel care ma critica atunci cand e nevoie, dar nu ma judeca.
Cel care e atat de frumos cand se trezeste.
Cel care imi e si cel mai bun prieten.
Cel pe care nu il intereseaza ce zice lumea.
Cel care se preface ca ma asculta cand cant.
Cel care nu simte nevoia sa aiba 100 de haine inutile.
Cel care imi ofera primul sarut ca dar de ziua mea:))8->.
Cel cu care am 3 lucruri in comun si alte 6 de descoperit.
Cel care (slava domnului) nu isi da seama cat de tare imi bate inima in preajma sa.
Cel care nu danseaza, dar stiu ca ma asteapta la masa.
Cel care face un subiect banal, atat de interesant.
Cel la care nu simt nevoia sa schimb nimic.
Cel pe care l-am urmarit 5 luni fara sa am curajul de a-i zice "buna".
Cel cu care ma uit peste pozele de cand eram bebelusi.
Cel care ma linisteste fiind acolo.
Si exista.........dar nu m-a gasit.....