Am o nevoie animalica de liniste si simplitate in ultimul timp.Vreau sa ma bucur de minute,sa nu mai mai plang de amaraciune cand vad un apus pentru ca s-a terminat ziua, ci sa zambesc pentru ca vine noaptea.Voi invata sa fiu atenta la tot ce nu ma interesa in trecut,nu voi mai urla inconsistentul ci voi sopti esenta.
Vorbind de liniste si pace ma visez pe o insula pustie, intr-o noapte sufocant de calda, imbracata numai cu o pereche de bikini negri, zacand undeva pe mal cu spatele gadilat de nisip si picioarele scaldate in apa calduta.Cu parul murdar,fara muzica, insa fredonand fara sa ma mai intereseze daca aude sau nu cineva.
Si in visul meu pe cer stelele sunt domnite imbracate in hainele epocilor trecute care danseaza mirific pe Bolero si nelipsitii domni, fiecare in frac sau poate in costum.Danseaza elegant si isi soptesc iubirea intr-un mod simplu, dar privirile…..ele ma fac sa ma ghemotocesc de durere alungandu-mi sentimentul de siguranta,incep sa ma scufund in mare si apa aduce vechile frustrari.
S-a dus visul,a ramas tavanul care poate fi o alternativa destul de tentanta in momentul de fata.Ma asculta,totusi vad si la el doi ochi care ma privesc dubios, probabil intrebandu-se daca am inebunit si asa e,sunt nebuna dupa vantul ce imi racoreste obrajii fierbinti,dupa salteaua moale care ma primeste in fiecare seara,dupa oameni care imi indulcesc dimineata si…dupa el…..dupa visul meu…..care tot asteapta sa fie o realitate mai splendida decat orice fantezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu