vineri, 29 mai 2009

Inutil

Ma multumesc cu linistea apartamentului, glasul oricui ar intrerupe melopeea singuratatii, galantul meu partener de dans. Vorbesc cu aerul imbacsit in timp de imi dau jos hainele. Il voi astepta goala pe gresia neagra, ma va privi indiferent ca de obicei si il voi uri!
Imi voi infige unghiile in carnea sa, se va impinge intre coapsele mele, descarcandu-se de frustrari si ne vom sopti "Te iubesc" fara a realiza insemnatatea cuvintelor. Pentru ca nu ne-am jurat niciodata cu adevarat iubire, el a fost pentru mine un drog inca din prima seara, iar eu...carnea ce o macelareste in fiecare noapte.
Nu voi uita seara...in care ne-am cunoscut. Eram in fata barului, vazand dublu sticlele goale de pe tejghea, cand o voce ce parea ademenitoare pentru urechile mele amortite, intreaba:
-Sex?
Pe moment nu realizam daca tremurul ce ma cuprinsese era din pricina indignarii ori a placerii impuse de idee. Intr-un final l-am urmat, ne-am urcat in taxi si pe intreg parcursul drumului nu ne-am privit. Tacerea imi calma simturile zdruncinate de bautura.
Ajunsi in apartamentul lui..m-am dezbracat incet, bucurandu-ma de privirile statuii inimaginabil de frumoasa din fata ochilor mei. M-a atins si am simtit fiori, ne contopeam trupurile obosite cand..lacrimile au inceput a siroi pe obrajii mei palizi. S-a oprit si pentru intaia si ultima data m-a imbratisat.
In dimineata urmatoare, micul dejun era atent asezat alaturi de mine, insa el nu..Am cautat un bilet, orice tip de semn pana ce am realizat, incapabila sa schitez un gest.. ca eram mai singura decat cu o seara inainte. M-a cuprins o disperare ce inca taie rasuflarea.
Ma macina cu fiecare privire aruncata altei femei, iar el savureaza frustrarile ce ma doboara. Si de fiecare data ii urlu cat de mult il urasc..terminand prin a ii demonstra cat de mult il iubesc.

marți, 26 mai 2009

Betia Sexului

Tarfa din ea inca spera ca privirile lor ca se agate de sanii ei. Ii urmareste atent in timp ce apa se prelinge pe sfarcuri,trezindu-le la viata.
Fata ii este inexpresiva in timp ce in sinea sa rade isteric, ii savureaza lent ca pe niste curve ieftine.Le violeaza palida demnitate ramasa in mintile lor, insa nu s-ar preta la nici unul din ei.Nu are nevoie de sex, nu cu ei.El e singurul ce ii poate linge coapsele invinetite de dorinta, numai pentru el va geme bezmetic.
Nu isi aminteste daca il iubeste, dar o domina, o manevreaza pervers asa cum ea ii cumpara si vinde pe ei. Respira prin spatele pe care il mangaie seara de seara, gatul pe care il musca animalic atunci cand dorinta o doboara, ochii ce o urmaresc pretutindeni; respira prin el.
Si ironia sortii o excita teribil, toata sarada in care devine din pradator, victima ii ascute viciul. Ei ii dau puterea sa il satisfaca, este o sete ce nimeni nu o va stinge..

marți, 12 mai 2009

Supusa

Serios.
S-a straduit.
A mintit.
A zambit.
A urlat.
S-a linistit.

El tot acolo zace.
Ii bantuie gandurile.
Simte cum subtil si elegant
Ii zdrobeste maruntaiele.
Se lasa violata si aruncata.
Pentru ca numai atunci
Cand palmele lui o mutileaza
Se simte dorita....

duminică, 10 mai 2009

Intim

"Erotismul nu poate fi considerat un apendice al fiinţei umane. Sexualitatea este o parte intrinsecă a comportamentului nostru, o ştim încă de la Freud, iar a o refuza ca pe o ciumată, punându-i eticheta de pornografie, este de-a dreptul trist şi mai ales inutil. Nu serveşte decât să accentueze temele tabu, când de fapt tocmai despre acestea ar trebui să vorbim mai des." Lola Beccaria
Ne incununam nevoile emotionale si fizice atunci cand facem sex. Fie ca exista sentiment ori nu, in acele momente uitam de ei, uitam de noi, de rutina ce ne macina existenta.
El penetreaza triumfator fiinta ce geme in fata lui, oferind placere. Poate nu se cunosc, insa transpiratia ce le inunda corpurile ii uneste. Atunci simt cum viata le curge prin vene si aerul e mai curat decat niciodata.
Cearsafurile ce stau si privesc de pe margine fermecate povestea celor doi, sunt singurii martori ai nebuniei.
De ce uitam esenta actului sexual? De ce ne batem joc de noi si de instinctul animalic ce zace in noi?...Suntem oameni...
E ciudat sa scriu tocmai eu despre asta, eu care nu am pic de experienta.Decat o minte ce zboara departe...unde nu este loc pentru ea.

sâmbătă, 9 mai 2009

Asa va fi...

Pentru cateva momente asfaltul a fost racorit de picaturile de apa ce cadeau intr-un ritm nebun. Am ales sa merg pe jos, gandul ca urma sa intru in imbulzeala lor, ma ucidea.
Ploaia era una calda, apa imi siroia prin par asa cum zambetul acela.. imi curgea prin vene.
Mergand atit de incet, o vad. Nu avea mai putin de saizeci de ani, parul rar si imbacsit era acoperit de o caciula mai batrana decat ea.Mana ocupata cu o tigara ieftina din care sorbea amar pana si utima doza de euforie.
Un ras isteric mi-a cuprins intreaga fiinta, un sunet nervos, al unui om ce era pe punctul de a claca, insa nu ma puteam opri. In baba stravezie ce se tara in fata mea, ma vedeam pe mine. Acelasi chip batjocoritor cand voi vedea pe langa mine trecand o turma ce emana ipocrizie prin toti porii.Privirea ce va tanji dupa tineretea aia nenorocita...
Mi-a lasat un gust pe cat de amar pe atat de ademenitor. M-a facut sa ma urasc pentru toate momentele in care zac inerta gandindu-ma la ce nu pot capata. Regretele pe care la un moment dat le simtim toti si durerea ce taie respiratia...au revenit.Am fugit atat ca in final sa ma sufoce cu aceleasi priviri devoratoare.