sâmbătă, 9 mai 2009

Asa va fi...

Pentru cateva momente asfaltul a fost racorit de picaturile de apa ce cadeau intr-un ritm nebun. Am ales sa merg pe jos, gandul ca urma sa intru in imbulzeala lor, ma ucidea.
Ploaia era una calda, apa imi siroia prin par asa cum zambetul acela.. imi curgea prin vene.
Mergand atit de incet, o vad. Nu avea mai putin de saizeci de ani, parul rar si imbacsit era acoperit de o caciula mai batrana decat ea.Mana ocupata cu o tigara ieftina din care sorbea amar pana si utima doza de euforie.
Un ras isteric mi-a cuprins intreaga fiinta, un sunet nervos, al unui om ce era pe punctul de a claca, insa nu ma puteam opri. In baba stravezie ce se tara in fata mea, ma vedeam pe mine. Acelasi chip batjocoritor cand voi vedea pe langa mine trecand o turma ce emana ipocrizie prin toti porii.Privirea ce va tanji dupa tineretea aia nenorocita...
Mi-a lasat un gust pe cat de amar pe atat de ademenitor. M-a facut sa ma urasc pentru toate momentele in care zac inerta gandindu-ma la ce nu pot capata. Regretele pe care la un moment dat le simtim toti si durerea ce taie respiratia...au revenit.Am fugit atat ca in final sa ma sufoce cu aceleasi priviri devoratoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu