Am vazut un bebelus.
Cu ochii mari de culoarea cerului senin, care nu stiau la ce se vor uita intai, la iarba, la oameni, cladiri, ori cainii de care mama sa tot incerca sa il fereasca.Cu manutele pufoase fara stare, obrajii bucalati cu gropite ce apareau cand radea; un sunet ce denota o pura incantare.
M-am oprit si se uita la mine cu o privire curioasa ce ma intreba "Tu de ce nu razi??".Nu as fi stiut ce sa ii raspund, eram invidioasa, fara ca macar sa stie ce inseamna era fericit.Libertatea sa nu o invada pe a nimanui cum ar face a mea, un scancet si cineva ii aduce jucaria.Eu nu pot urla in mijlonul strazii pentru ca probabil ar spune ca m-a muscat un caine turbat si nu m-am vaccinat.
El nu are nici cea mai vaga idee asupra prejudecatilor, aparentelor, neputintei...
Ori ma plang eu prea mult, ori e al naibii de bine sa fii bebelus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu